Cerințe UE de etichetare a textilelor

Uniunea Europeană are unele dintre cele mai stricte și mai detaliate cerințe de etichetare pentru textile oriunde în lume. Indiferent dacă fabricați îmbrăcăminte, textile pentru casă, accesorii sau produse din materiale mixte, respectarea Regulamentului (UE) 1007/2011 este obligatorie înainte de introducerea produselor pe piața UE.

Acest ghid explică tot ce trebuie să știți despre cerințele UE de etichetare a textilelor, cu interpretări practice extrase direct din textul juridic și din secțiunea de întrebări frecvente publicată de Comisia Europeană. Se concentrează în întregime pe obligații de etichetare specifice textilelor, nu mai larg reguli de siguranță a produselor.

---

1. Ce acoperă Regulamentul UE privind textilele

Regulamentul (UE) 1007/2011 reglementează:

• Cel/Cea/Cei/Cele denumirile fibrelor textile
  
• Cel/Cea/Cei/Cele etichetare și marcarea compoziției fibrelor
  
• Cel/Cea/Cei/Cele durabilitatea și plasarea informațiilor obligatorii
  
• Reguli pentru produsele care conțin părți netextile de origine animală

Regulamentul se aplică tuturor produselor textile puse la dispoziție pe piața UE, inclusiv celor încorporate în alte bunuri pentru care trebuie declarată compoziția. Produse care conțin cel puțin 80% fibre textile sunt considerate produse textile în sensul regulamentului.

---

2. Etichetarea obligatorie a textilelor: Cerințele de bază

2.1 Compoziția fibrelor trebuie întotdeauna declarată

Fiecare produs textil trebuie să poarte o etichetă sau un marcaj care să indice compoziția exactă a fibrelor, exprimată folosind denumirile fibrelor enumerate în anexa I la regulament. Compoziția fibrelor joacă un rol central în documentația dosarului tehnic și trasabilitate.

Exemple:

• „100% bumbac”
  
• „80% poliester, 20% viscoză”
  
• „Alte fibre 10%” (permise numai în anumite condiții)

2.2 Eticheta trebuie să fie permanentă

Una dintre cele mai importante obligații legale este durabilitatea. Legea prevede:

„Etichetele și marcajele trebuie să fie durabile, ușor lizibile, vizibile și accesibile și, în cazul unei etichete, fixate în siguranță.” (Articolul 14 alineatul (1))

Această cerință elimină posibilitatea utilizării unei etichete oscilante detașabile ca locație principală pentru compoziția fibrelor. Etichetele oscilante pot suplimenta informațiile, dar nu poate înlocui eticheta permanentăCompoziția fibrelor permanente este adesea revizuită ca parte a unui Analiza riscurilor GPSR.

2.3 Ce se consideră „etichetă” vs. „marcaj”?

Regulamentul definește clar acești termeni:

• EtichetaO bucată de material (țesut, imprimat, sigilat termic etc.) fixată în siguranță de produs, astfel încât să rămână odată cu acesta în timpul utilizării normale.
  
• MarcareInformații imprimate, ștanțate, brodate sau aplicate permanent în alt mod pe produsul în sine.

Ambele opțiuni sunt acceptabile atâta timp cât cerința pentru durabilitate și permanență este îndeplinită. Utilizarea corectă a termenilor este importantă pentru a asigura Persoana responsabilă din UE conformitate.

---

3. Ierarhia plasării: Unde trebuie să apară informațiile

Deși Regulamentul UE privind textilele nu definește în mod oficial o „ierarhie de plasare”, regulile creează o ordine practică clară:

1. Pe produs (obligatoriu pentru compoziția fibrelor)

Compoziția trebuie să apară direct pe produs prin intermediul unei etichete sau marcaje permanente. Etichetele Swing nu se califică deoarece sunt destinate a fi eliminate.

2.Ambalaj (supliment opțional)

Ambalajul poate repeta compoziția fibrelor, dar nu poate înlocui eticheta permanentă a produsului.

3. Documente însoțitoare (doar B2B)

Articolul 14(2) permite ca o compoziție să apară în documentele comerciale numai în cadrul lanțului de aprovizionare. Acest lucru nu se aplică vânzărilor către consumatori.

Concluzie: Compoziția fibrelor trebuie să apară întotdeauna pe îmbrăcăminte, nu doar pe ambalaje sau etichete tip leagăn.

---

4. Cerințe lingvistice

Când un produs textil ajunge la consumatori, compoziția fibrelor trebuie indicată în limbă(e) oficială(e) din statul membru în care este vândut produsul. Cerințele de traducere se intersectează adesea cu Conformitatea produselor de consum din UE reguli.

Aceasta înseamnă că mărcile care vând pe mai multe piețe din UE oferă de obicei etichete multilingve sau adaugă o mică etichetă secundară care conține conținut de fibre tradus.

---

5. Cerințe suplimentare de etichetare

5.1 Părți netextile de origine animală

Produsele care conțin piele, blană, pene sau materiale similare trebuie să includă:

„Conține părți netextile de origine animală” (Articolul 12)

Acest lucru trebuie să fie etichetat permanent și clar pentru consumator.

5.2 Produse cu mai multe componente

În cazul în care mânecile, căptușelile sau panourile decorative au compoziții fibroase diferite, articolul 11 ​​prevede ca fiecare componentă să fie etichetată. decât dacă:

• Nu este o căptușeală principală și
  
• Reprezintă mai puțin de 30% din greutatea totală.

Identificarea corectă a fibrelor este, de asemenea, importantă la pregătirea unui Fișier tehnic GPSR.

5.3 Produse care nu necesită etichetare a fibrelor

Anexa V enumeră categorii precum:

• Curele de ceas
  
• Jucării
  
• Părți textile ale încălțămintei
  
• Accesorii textile mici
  
• Articole de călătorie

Acestea sunt exceptate de la etichetarea compoziției.

---

6. Ce prevede Regulamentul privind textilele Nu Necesită

O clarificare esențială din Întrebările frecvente ale Comisiei Europene este că regulamentul nu nu mandat:

• Țara de origine
  
• Instrucțiuni de îngrijire
  
• Avertismente de siguranță (inflamabilitate, sufocare etc.)
  
• Detalii despre producător sau importator
  
• Declarații de mediu sau de sustenabilitate

Astfel de cerințe se încadrează în alte legi ale UE, nu în Regulamentul privind produsele textile. Aceste subiecte sunt abordate separat în domenii precum clasificarea produselor, testarea chimicăși Documentație FDS.

---

7. Etichete Swing: La ce pot și la ce nu pot fi folosite

Etichetele swing pot conține:

• Informații de marketing
  
• Instrucțiuni de îngrijire
  
• Avertismente de siguranță
• Mesaje despre sustenabilitate
  
• Detalii suplimentare despre fibre

Totuși, ei nu pot servesc drept locație principală pentru compoziția obligatorie a fibrelor, deoarece acestea sunt detașabile și nu sunt durabile.

Această interpretare rezultă direct din articolul 14 alineatul (1), care prevede că informațiile trebuie durabil, vizibil, accesibil și fixat în siguranțăAceste principii de durabilitate se aliniază și cu cele mai bune practici pentru numirea unei persoane responsabile la nivelul UE responsabil pentru integritatea informațiilor despre produs.

În practică, autoritățile de supraveghere a pieței tratează în mod constant etichetele oscilante ca fiind nepermanent elemente.

---

8.Cum să asigurați conformitatea: Cele mai bune practici pentru branduri

O etichetă textilă UE conformă ar trebui:

• Folosiți denumirile fibrelor din anexa I
  
• Afișați procentele exacte în ordine descrescătoare
  
• Să fie atașat permanent sau marcat permanent
  
• Să fie lizibil și vizibil înainte de cumpărare
  
• Să fie traduse după cum este necesar pentru fiecare stat membru
  
• Identificarea părților netextile de origine animală
  
• Declarați corect compozițiile cu mai multe componente

Structura etichetei recomandată:

• Compoziția fibrelor (obligatoriu)
  
• Instrucțiuni de îngrijire (standard industrial, deși nu sunt impuse de legislația UE)
  
• Dimensiune
  
• Țara de origine (opțională conform reglementărilor privind textilele)
  
• Branding și coduri de lot

Aceste practici susțin, de asemenea, conformitatea la pregătirea Documentația tehnică GPSR, asigurând un traseu lin către vânzarea de produse în UE.

---

9. Concluzii cheie

• Compoziția fibrelor trebuie să fie întotdeauna menționată pe o etichetă sau un marcaj permanent de pe produs.
  
• Etichetele tip „swing” nu pot înlocui etichetele obligatorii privind compoziția textilelor.
  
• Regulamentul UE privind textilele se concentrează în întregime pe compoziția fibrelor și terminologia textilă.
  
• Traducerile lingvistice sunt necesare pentru fiecare stat membru al UE în care este vândut produsul.
  
• Avertismentele de siguranță și etichetele de îngrijire nu sunt în domeniul de aplicare al Regulamentului privind textilele. A se vedea Exemple de avertizări GPSR.
  
• Documentele B2B pot conține compoziție în timpul tranzitului lanțului de aprovizionare, dar nu și în cazul vânzărilor către consumatori.

Înțelegerea acestor aspecte reduce, de asemenea, riscul de penalități pentru nerespectare sau perturbarea lanțului de aprovizionare.

---

10. De ce contează conformitatea

Etichetele neconforme pot duce la:

• Retrageri de produse
  
• Amenzile impuse de autoritățile naționale de supraveghere a pieței
• Reetichetare la cost
  
• Întârzieri în lanțul de aprovizionare
• Pierderea încrederii consumatorilor

Înțelegerea și aplicarea corectă a Regulamentului (UE) 1007/2011 este esențială pentru orice marcă care comercializează textile în Uniunea Europeană. Conformitatea susține, de asemenea, obligațiile mai ample de siguranță în temeiul Cadrul UE privind siguranța produselor.

---

---

Surse oficiale de referință ale UE

• Regulamentul (UE) 1007/2011 privind denumirile fibrelor textile și etichetarea și marcarea aferente a compoziției fibroase a produselor textile: EUR-Lex CELEX 32011R1007
  
• Document de orientare al Comisiei Europene: Întrebări frecvente privind Regulamentul (UE) 1007/2011: Întrebări frecvente ale CE privind etichetarea textilelor
  
• Normele UE privind siguranța produselor și supravegherea pieței: Portalul Comisiei Europene privind siguranța produselor